Natura în Moldova

Moldova se întinde pe aproximativ 350 km de la nord la sud și 150 km de la vest la est. Pădurea și stepa sunt formațiunile naturale dominante. Nordul Moldovei reunește peisaje forestiere și agricole, Codrii centrali adăpostesc ecosisteme forestiere importante, iar regiunea sudică a Prutului și Dunării cuprinde lunci și zone umede. În 2025, terenul arabil reprezenta 48.1% din suprafața țării, culturile permanente 6.6%, pășunile și fânețele 9.8%, pădurile 14.4%, iar corpurile de apă și mlaștinile 2.8%. Agricultura, eroziunea, fragmentarea, seceta și lipsa apei pun presiune asupra habitatelor. Sistemul ariilor protejate din Moldova include rezervații științifice, parcuri naționale, monumente ale naturii, rezervații naturale, rezervații peisagistice, arii cu management multifuncțional, rezervații ale biosferei și zone umede de importanță internațională. Ariile protejate acoperă aproximativ 209,700 de hectare, adică 6.2% din teritoriul statului, iar ținta națională pentru 2030 este de 10%. Printre exemple se numără Parcul Național Orhei, Parcul Național Nistrul de Jos, Rezervația Codrii, Pădurea Domnească, Plaiul Fagului și Prutul de Jos. Moldova are trei situri Ramsar, cu o suprafață totală de aproximativ 94,705 hectare. Rezervația Biosferei Prutul de Jos se întinde pe 14,732 de hectare și face parte din Programul UNESCO „Omul și Biosfera”. Cartografierea habitatelor Natura 2000 a avut loc în 2025, iar procedurile de desemnare și cadrul juridic se dezvoltă în 2026; încă nu trebuie considerată o etichetă de acces pe deplin stabilită pentru fiecare sit. Accesul depinde de categoria sitului, zonare, planul de management și regulile locale. Restricțiile pot viza culegerea plantelor, deranjarea sau uciderea animalelor protejate, aprinderea focului, abandonarea deșeurilor, circulația vehiculelor și intrarea în zone sensibile. Nu există o taxă unică națională de intrare pentru toate siturile naturale; administrațiile locale, administratorii rezervațiilor sau furnizorii pot percepe taxe pentru intrare, ghidaj, cazare, camping sau alte servicii. Regulile sezoniere se pot schimba în perioadele de reproducere, ape mari, risc de incendiu sau alte perioade sensibile. În Moldova sunt înregistrate aproximativ 1,842 de specii de plante vasculare și circa 4,600 de plante inferioare și ciuperci. Cartea Roșie din 2015 enumeră 208 taxoni de plante și ciuperci și 219 specii sau taxoni de animale. Țara are peste 280 de specii de păsări, aproximativ 90 de specii de pești, 75 de mamifere, 14 reptile și 14 amfibieni. Printre habitatele importante se numără zona de migrație a păsărilor acvatice de la Prutul de Jos, țarcul de zimbri și luncile Pădurii Domnești, ecosistemele cu cerbi roșii și fagi de la Plaiul Fagului și ecosistemele forestiere din Codrii. Speciile protejate înscrise în Cartea Roșie și cele aflate sub incidența regulilor CITES nu pot fi culese, capturate, ucise sau comercializate. Natura este utilizată și pentru silvicultură, agricultură, pășunat, pescuit, vânătoare și colectarea fructelor, pomușoarelor, plantelor medicinale și aromatice sau a mierii. Moldsilva, Agenția de Mediu, Inspectoratul pentru Protecția Mediului, administratorii locali și alte instituții responsabile reglementează aceste activități. Pescuitul și vânătoarea depind de permise, cote, sezoane, metode și zonare. Vânătoarea este reglementată prin Legea nr. 55/2024 și regulile ministeriale aplicabile cotelor, metodelor și sezoanelor, inclusiv sezonului 2026–2027. Accesul la pescuit este susținut de platforma e-Pescuit și legislația aplicabilă în domeniul pescuitului. Utilizarea tradițională poate continua în zonele de tranziție sau cu management multifuncțional, în timp ce zonele centrale exclud, în general, utilizarea economică. Se pot aplica permise sau taxe de utilizare, dar niciun tarif național unic nu acoperă fiecare activitate. Recreerea în natură este disponibilă prin trasee marcate forestiere și acvatice, vizite ghidate, centre de informare, muzee ale naturii, cazare și camping în unele situri. Furnizorii includ Moldsilva, administrațiile rezervațiilor și parcurilor și administrațiile publice locale. Oferta este neuniformă, iar accesul poate fi afectat de vreme, riscul de incendiu, perioadele de cuibărit, inundații, restricții pentru vehicule și regulile locale ale sitului. Educația ecologică are loc prin biologie și geografie școlară, activități de învățământ superior și cercetare, trasee în rezervații, centre pentru vizitatori, muzee ale naturii, excursii ghidate, campanii și acțiuni ale organizațiilor neguvernamentale sau administrațiilor locale. Evaluările impactului asupra mediului și evaluările strategice de mediu sprijină deciziile privind proiectele și planurile care pot afecta natura. Accesul publicului la informațiile de mediu și consultarea sunt disponibile în cadrul procedurilor relevante. Pericolele legate de natură includ incendii de vegetație și de pădure, caniculă și secetă, niveluri scăzute ale apei, inundații și viituri rapide, precum și poluarea corpurilor de apă și a habitatelor. Planurile pentru riscul de inundații din 2026–2031 acoperă Nistrul și bazinul Dunăre–Prut–Marea Neagră, inclusiv hărți, sisteme de avertizare și măsuri privind pădurile riverane și zonele inundabile. La cel mai înalt nivel de pericol de incendiu se aplică avertizările IGSU, iar focurile deschise și arderea vegetației uscate sunt interzise sau sancționate potrivit regulilor aplicabile. Numărul de urgență este 112. Situația hidrologică din 2026 include preocupări privind alerta și deficitul de apă pe Nistru, cu interdependențe transfrontaliere. Conflictele apar frecvent între agricultură sau pășunat și protecția habitatelor, exploatarea lemnului ori a altor resurse forestiere și conservare, captarea apei sau lucrările hidrotehnice și ecologia râurilor, vânătoare ori pescuit și populațiile de specii, precum și recreere, vehicule sau incendii și refacerea solului ori habitatelor. Proiectele relevante pot necesita evaluarea impactului asupra mediului, evaluarea strategică de mediu, consultare publică, inspecția Inspectoratului pentru Protecția Mediului, evaluarea prejudiciilor de către inspectorat și un plan de remediere din partea companiei responsabile. Agenția de Mediu poate evalua gravitatea și cerințele de remediere, inclusiv costurile, termenele și monitorizarea. Sistemele Nistrului și Prutului, siturile Ramsar și ecosistemele de luncă creează, de asemenea, legături transfrontaliere cu România și Ucraina.